Putem vindeca imbatranirea? Tratamente anti-aging

Putem vindeca imbatranirea? Tratamente anti-aging

In ultimii 200 de ani, speranta de viata la nastere a inregistrat o crestere spectaculoasa in societatile occidentale, de la 45 de ani in 1840 la 85 de ani in 2015, daca vorbim despre femei. Barbatii au o speranta de viata mai mica cu circa 4-5 ani decat femeile.

82
0
DISTRIBUIE

Imbatranirea este un subiect care a captivat atat oamenii de stiinta cat si filozofii de-a lungul istoriei. Poate cea mai corecta reprezentare a perceptiei umane asupra imbatranirii provine de la poetul si filozoful italinan, Giacomo Leopardi (1798-1837):

“Batranetea este raul suprem, pentru ca aduce toate suferintele si ne priveaza de toate placerile, lasandu-ne doar apetitul pentru ele. Cu toate acestea, ne temem de moarte si ne dorim sa imbatranim”.

Imbatranirea biologica, numita senescenta, este unul dintre cele mai complexe procese biologice. Teoriile legate de imbatranire sunt in general clasificate fie ca teorii ale programarii, fie ca teorii de distrugere si acumularea daunelor. Mai recent, au aparut teorii combinate, in care procesul de imbatranire este considerat intr-o masura mai cuprinzatoare si mai globala, dar dovezile definitive sunt inca evazive.

Durata de viata este in prezent cea mai utilizata masura a imbatranirii, dar nu ofera toate informatiile necesare pentru a justifica interventia umana. Pentru o implementare reusita la om, interventiile trebuie sa sporeasca starea de sanatate, perioada de viata functionala si fara boala.

A. Senescenta poate fi intarziata

Senescenta nu este soarta inevitabila a tuturor organismelor si poate fi intarziata. In ultimele decenii, s-a inregistrat o crestere a dovezilor care arata ca imbatranirea nu este un proces ireversibil. In plus, suntem acum atenti la o multitudine de mecanisme care permit extinderi considerabile ale duratei de viata. Cele mai multe dintre aceste mecanisme au fost observate in organisme mai simple si acestea trebuie inca demonstrate ca terapii viabile anti-aging (anti-imbatranire) la om.

In ultimii 200 de ani, speranta de viata la nastere a inregistrat o crestere spectaculoasa in societatile occidentale, de la 45 de ani in 1840 la 85 de ani in 2015, daca vorbim despre femei. Barbatii au o speranta de viata mai mica cu circa 4-5 ani decat femeile. In Romania speranta de viata este de 75 de ani, in timp ce riveranii bazinului mediteranean au cea mai ridicata speranta de viata din Europa, peste 82 de ani. Principatul Monaco are cea mai ridicata speranta de viata din lume, adica 89 de ani.

Longevitatea umana crescuta astazi poate fi pusa pe seama descoperirilor epocale privind vaccinurile, dezinfectantii, antibioticele si insulina. La acestea putem adauga factorii socio-economici, mediul inconjurator si dieta imbunatatita.

Cu toate acestea, longevitatea nu este totusi insotita de o imbunatatire corespunzatoare a sanatatii. Cresterea considerabila a proportiei persoanelor in varsta in randul populatiei din tarile dezvoltate poate explica interesul tot mai mare al publicului si al profesionistilor in cercetarea biogerontologica dedicata dezvoltarii abordarilor privind imbunatatirea sanatatii la varste inaintate.

In consecinta, majoritatea societatilor moderne se caracterizeaza prin imbatranirea rapida a populatiei, iar cresterea prevalentei bolilor legate de varsta, cum ar fi cancerul, accidentul vascular cerebral, insuficienta cardiaca, precum si bolile Alzheimer si Parkinson devin o provocare socio-economica considerabila.

De aceea, farmacologia anti-imbatranire sau anti-aging este o disciplina care se dezvolta rapid. Este un domeniu preventiv de ingrijire a sanatatii, spre deosebire de medicina conventionala care se concentreaza pe tratarea simptomelor, mai degraba decat suprimarea cauzelor bolii.

Se crede ca sanatatea umana este determinata de interactiunile complexe dintre factorii genetici, epigenetici si de mediu – in primul rand dieta si stilul de viata. Componenta familiala, incluzand atat contributiile genetice cat si cele de mediu, par sa joace un rol-cheie in obtinerea mai multor cunostinte despre factorii implicati in imbatranirea sanatoasa si capacitatea de a supravietui la varstele extreme, adesea numita longevitate. Pentru obtinerea unei imbatraniri sanatoase, principala idee este ca intarzierea imbatranirii este mult mai eficienta decat prevenirea tulburarilor cronice in particular.

B. Teoriile imbatranirii programate

Denumite si teorii de imbatranire activa sau adaptiva, sugereaza ca exista o deteriorare deliberata odata cu inaintarea in varsta, deoarece o durata limitata de viata are ca rezultat beneficii evolutive.

C. Teoriile daunelor imbatranirii

Biologii evolutionisti sustin ca imbatranirea apare datorita absentei selectiei naturale si prin urmare, imbatranirea nu este programata. Este o teorie atractiva, deoarece transmite mesajul ca ar exista remedii pentru imbatranire. Acumularea daunelor este un proces condus de entropia spontana si, ca atare, cinetica sa poate fi modulata genetic si ecologic. Asa s-ar explica variatiile mari in ceea ce priveste durata de viata.

Aceaste teorii implica daunele cauzate de:

C.1. Stresul oxidativ

Specii de oxigen reactiv (ROS) – radicali sau non-radicali – sunt generate in timpul metabolizarii. Acestea conduc la deteriorarea cumulativa a ADN-ului, proteinelor si lipidelor pe parcursul vietii.

Stresul oxidativ inseamna “ruginirea” corpului din interior catre exterior

Acumularea ROS, stresul oxidativ si dezechilibrul starii redox normale creste exponential cu varsta, fiind insotite de un declin marcat al propriei masinarii de reparatie celulara. Unul dintre aspectele cele mai considerate ale afectarii induse de ROS in ADN si imbatranire este nivelul de metilare al ADN-ului. Acestea variaza in functie de varsta si se considera ca hipometilarea ADN este un aspect tipic al procesului de imbatranire. In consecinta, s-a sugerat ca o mai buna conservare a nivelurilor de metilare a ADN-ului, metabolismul celular mai lent si controlul imbunatatit in transmiterea semnalului prin intermediul mecanismelor epigenetice ar putea fi procese-cheie implicate in longevitatea umana

C.2. Stresul nitrozativ

Asemanator cu stresul oxidativ, stresul nitrozativ este provocat de speciile reactive la azot (RNS), cum ar fi oxidul de azot (NO). Acesta este corelat cu bolile legate de varsta, precum steatoza hepatica, bolile cardiovasculare, tulburari ale somnului, dementa

C.3. Produsii finali de glicozilare avansata (AGE)

Grup complex si foarte heterogen de compusi capabili sa induca leziuni oxidative celulare, asociate cu boli cronice specifice, precum diabet zaharat, boli cardivasculare, ateroscleroza, tulburari cognitive.  Glicozilarea consta in legarea ireversibila a glucozei de proteinele sanguine si tisulare, rezultand AGE ce nu pot fi eliminati si se acumuleaza la nivel ocular, renal, membrane vasculare. Procesul este responsabil de formarea hemoglobinei glicozilate – indicatorul pe termen lung al (hiper)glicemiei. In alimente, concentratia AGE creste cu atat mai mult cu cat temperatura de pregatire este mai ridicata, umiditatea este mai scazuta, iar timpul de expunere este mai lung. AGE provoaca ingalbenirea oaselor, rigidizarea articulatiilor, intarirea si obturarea vaselor de sange si functionarea defectuoasa a organelor, inclusiv a creierului. Procesul seamana cu ceea ce se intampla cu un pui pus la cuptor. Pielea ii devine cafenie si crocanta.

C.4. Instabilitatea genomica

O cauza a imbatranirii se refera la scurtarea telomerilor. Acestia sunt secvente de ADN repetate care imbraca capetele liniare ale cromozomilor. Telomerii se scurteaza cu fiecare diviziune celulara, in lipsa unei enzime numite telomeraza. Introducerea telomerazei in celulele umane normale a generat linii de celule nemuritoare. In ciuda tuturor acestor dovezi aparent coplesitoare de scurtare a telomerilor (ca un factor major al imbatranirii) alte lucrari au lasat o umbra de indoiala asupra acestei afirmatii

C.5. Mutatii si anomalii ale ADN-ului mitocondrial

D. Teoriile combinate ale imbatranirii

Procesul de imbatranire este considerat intr-o masura mai cuprinzatoare si mai globala, dar dovezile definitive sunt inca evazive. De exemplu, cea mai recenta teorie integrativa este bazata pe ideea ca imbatranirea nu este in mod fundamental un proces chimic, ci mai degraba un mecanism biofizic, de natura electrica. Teoria electrica a imbatranirii afirma ca, deoarece celulele isi pierd treptat abilitatea de a-si produce propria energie electrica, procesele biochimice sugerate ca stimulatoare ale imbatranirii intra in joc, ducand in cele din urma la moarte prin senescenta.

E. Terapiile medicale anti-aging

Este imbatranirea o boala?

Imbatranirea este un proces caracterizat prin numeroase patologii, a caror suma duce in mod inevitabil la moarte si biologia sa prin pierderea homeostaziei si acumularea de leziuni moleculare. Totusi, daca boala este definita ca o tulburare sau anormalitate a structurii sau functiei, cu siguranta imbatranirea nu este o boala, desi imbatranirea si boala se suprapun adesea.

Putem vindeca imbatranirea?

Parerile sunt divergente. Includ preocuparile privind suprapopularea si inegalitatea, prabusirea economica din cauza asistentei medicale si ideea ca imbatranirea este naturala si ca nu ar trebui sa fie manipulata.

Avocatii cercetarii in domeniul extinderii vietii afirma ca vindecarea imbatranirii este plauzibila stiintific. Putem ajunge curand la “viteza de evadare a longevitatii”, o etapa a progresului medical ce va intarzia degenerarile legate de imbatranire. Tot acestia contesta alarmele ridicate de altii privind dezastrele datorate suprapopularii.

Iata cateva din terapiile medicale anti-aging:

E.1. Restrictia calorica

Restrictia calorica (CR) este recunoscuta ca cea mai studiata si robusta interventie non-genetica si non-farmacologica capabila sa intarzie imbatranirea. De fapt, promoveaza imbatranirea sanatoasa si extinde durata de viata. Reducerea consumului de calorii cu 25% pana la 45%, concomitent cu mentinerea aportului de substante nutritive esentiale, creste longevitatea la mai multe tulpini de rozatoare, muste de fructe, viermi si drojdii. In plus, bolile asociate varstei mai inaintate, inclusiv rezistenta la insulina, ateroscleroza, leziunile oxidative si disfunctia imuna, sunt de asemenea scazute la maimute dupa instituirea restrictiei calorice. Mai mult, mortalitatea este scazuta la aceste maimute, deoarece scade incidenta diabetului zaharat, a cancerului, a bolilor cardiovasculare si a atrofiei cerebrale. Un beneficiu similar este observat in sanatatea umana, desi efectul longevitatii nu este inca raportat. Restrictia calorica la sobolani si soareci a produs o scadere a proteinuriei si a glomerulosclerozei legate de inaintarea in varsta.

E.1.1. Studii efectuate la om

Sugereaza ca postul si restrictia calorica imbunatateste durata de viata si integritatea neuronilor. Stim ca persoanele ce urmeaza o dieta cu aport caloric restrictiv pot supravietui opt decenii sau mai mult in sanatate cognitiva perfecta.

Cel mai longeviv maratonist din lume, Fauja Singh

Un exemplu este Fauja Singh, un alergator de maraton in varsta de 106 de ani, care atribuie imbatranirea sa sanatoasa dietei stricte a portiilor “asemanatoare copilului”.

In timpul primului razboi mondial, in 1917, barbatii si femeile daneze au fost obligati sa reduca consumul de alimente timp de 2 ani, dar cu un consum bine planificat si adecvat de cereale integrale, legume si lapte. Rezultatul acestui experiment nedorit a fost o reducere impresionanta cu 34% a ratelor mortalitatii.

In mod similar, in Norvegia in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cetatenii din Oslo au fost nevoiti sa-si reduca aportul caloric cu 20%, dar fara malnutritie. Norvegienii au primit un aport adecvat de legume proaspete, cartofi, peste si cereale integrale timp de aproximativ 4 ani (1941-1945). Mortalitatea a scazut cu 30% comparativ cu nivelul dinaintea razboiului, la barbati si femei.

Un alt studiu a fost efectuat in Okinawa, insula centenarilor japonezi. Circa 50 din 10.000 de locuitori ai insulei aveau 100 de ani sau mai mult, adica de 4-5 ori mai mare decat numarul centenarilor din orice alta tara industrializata, conform Ministerului Sanatatii din Japonia, 2005.

Centenarii din Okinava, de 4 ori mai multi decat in Australia

Dieta insularilor continea cu 17% mai putine calorii decat restul populatiei japoneze si cu 40% mai putine calorii decat un adult din Statele Unite. De asemenea, dieta era mai scazuta in proteine ​​(9% din calorii) si bogata in legume proaspete, fructe, cartofi dulci, soia fermentata si peste. In plus, rata mortalitatii din toate cauzele era la jumatate in 1995 fata de ceilalti japonezi, pentru varsta cuprinsa intre 60 si 64 de ani. Mortalitatea provocata de boli cardiace ischemice si cancer (ex. prostata, colon, san si limfom) a fost semnificativ mai mica decat media populatiei japoneze continentale sau americane.

E.1.2. Beneficiile restrictiei calorice:
  • creste neurogeneza si supravietuirea neuronilor nou formati
  • atenueaza depunerea fierului in neuroni
  • atenueaza deficitele legate de varsta a functiei neuronale, incluzand atenuarea deteriorarii functiei motorii si invatarii
  • imbunatateste functia sistemului nervos, memoria la varstnici, starea de spirit si viteza de prelucrare cognitiva la subiectii supraponderali
  • creste rezistenta neuronilor la leziuni si boli
  • imbunatateste recuperarea neuronilor dupa leziuni
  • atenueaza bolile neurodegenerative Alzheimer (AD), Parkinson (PD) si a accidentului vascular cerebral
  • induce modificari metabolice cu efecte anti-imbatranire
  • reduce nivelul de glucoza si insulina.
  • previne leziunile oxidative in neuroni
  • reduce respiratia in mitocondrii si efectele stresulului oxidativ
  • atenueaza scaderea auzului
  • activeaza sirtuinele (proteine care impiedica degradarea celulara)
  • activeaza mecanismele antistres si ale autofagiei
  • atenueaza mediatorii pro-inflamatie
  • reduce biomarkerii asociati imbatranirii la om
  • nu induce efecte adverse asupra calitatii vietii sau comportamentului alimentar

Abordarile farmacologice, cum ar fi cele care implica utilizarea rapamicina, metformin sau resveratrol, se presupune ca exercita un efect analog.

Dieta restrictiva are doua forme:

  • restrictia calorica (CR), adica o reducere a consumului zilnic de calorii
  • postul intermitent (IF), adica o frecventa redusa a meselor. Cea mai practica forma a postului intermitent este dieta 5: 2; cinci zile de hrana normala si doua zile de consum a 500-600 de calorii

E.2. Terapii cu celule stem

Celulele stem s-au dovedit a fi o solutie viabila la diverse probleme de sanatate, de la orbire si regenerarea nervului, la restaurarea hepatica si alte boli specifice varstei inaintate, precum distrofia musculara si deteriorarea pielii. De aceea, nu este surprinzator faptul ca celulele stem sunt recunoscute ca terapii potentiale pentru intinerire sau anti-aging.

E.3. Blocarea formarii AGE (produsi finali de glicozilare)

AGE sunt produsi finali de glicozilare, proces prin care glucoza se leaga de proteine. Astfel, rezulta glicoproteine sau proteine incrucisate, aberante, toxice pentru organism. AGE sunt responsabili si de eliberarea radicalilor liberi, producand distrugeri si daune suplimentare organismului.

Glicozilarea si produsii AGE sunt favorizati de un consum mare de dulciuri rafinate. Prin prezenta continua a zaharurilor simple in sange se faciliteaza producerea de AGE endogen, care se adauga celui exogen, provenit din alimente.

Asadar, blocarea formarii AGE se realizeaza prin scaderea aportului de zahar si a dulciurilor, utilizarea metodelor dietetice de gatire si restrictionarea calorica. Toate acestea au un impact direct pozitiv asupra procesului de imbatranire sanatoasa si longevitate. Numerosi agenti farmacologici au fost de asemenea studiati ca blocanti ai reactiilor care conduc la formarea AGE sau ca blocanti ai actiunilor acestora, cum ar fi aminoguanidina, benfotiamina, aspirina, metformin si inhibitori ai sistemului renina-angiotensina. Mai recent, exercitiul fizic a fost descris ca promitator pentru ameliorarea efectelor AGE si imbunatatirea capacitatii de reactie vasculara.

E.4. Terapii hormonale

Pe parcursul realizarii faptului ca pacientii cu deficiente de GH si IGF-1 prezinta semne de imbatranire precoce, hormonul de crestere a inceput sa fie utilizat ca tratament anti-imbatranire si exista unele dovezi sugerand ca GH uman are efecte benefice la varstnici si suplimentele hGH au fost implicate in cresterea masei musculare si a libidoului, precum si in intarirea sistemului imunitar. Totusi, exista preocupari cu privire la faptul ca hGH poate stimula cancerul, in special la pacientii cu tumori maligne sau premaligne existente. Ca atare, consensul general este ca utilizarea sa ca agent terapeutic anti-imbatranire este imprudenta.

E.5. Antioxidanti

E.5.1. Vitamine

In scopul combaterii efectelelor reactiilor oxidative daunatoare ale ROS (specii de oxigen reactiv) asupra lipidelor, proteinelor si acizilor nucleici, celulele si-au dezvoltat propriile sisteme endogene de antioxidanti. La acestea se adauga si sursele exogene de antioxidanti, ingerate prin alimentatie. Cei mai frecventi antioxidanti includ vitaminele A, C si E, precum si coenzima Q 10. Atentie totusi la dozele mari de antioxidanti, care pot face mai mult rau decat bine.

E.5.2. Polifenoli

Sunt candidati puternici pentru imbunatatirea calitatii vietii si intarzierea declansarii bolilor legate de inaintarea in varsta datorita rolurilor biochimice, cum ar fi:

  • curatarea radicalilor liberi
  • homeostazia proteinelor
  • chelarea metalelor
  • influentarea pozitiva a stresului oxidativ, agregarii amiloidului, inflamatiei, a functiei mitocondriale si a intretinerii telomerilor
  • stimularea sirtuinelor, proteine cu rol important in supravietuirea si longevitatea celulara

Efectele lor puternice, in combinatie cu toxicitatea necunoscuta, le-ar putea oferi polifenolilor un avantaj terapeutic major. Polifenolii sunt metaboliti secundari ai plantelor care sunt implicati in apararea plantelor impotriva agentilor patogeni si a daunelor provocate de razele ultraviolete.

Exemple de polifenoli:

Resveratrol, quercetina, buteina, fisetina, kaempferol, catechine, curcumin, phloridzin, procianidine, proantocianidine, astragalozida, naringina, xantone, apigenina, izoflavone

Surse alimentare de polifenoli:

Cuisoare, castan, vin rosu, masline negre, ulei de masline, mango, seminte de in, mere, patrunjel, telina, ardei gras (caspicum), boabe de soia, miso, tofu, tempeh (boade de soia fermentate), kale, ceapa, ginseng, grapefruit, lamai, cirese, rubarba, capsuni, coacaze negre, fasole, caise, ceai verde, ciocolata, scortisoara, praz, Momordica charantia (bitter melon), rosii, castraveti, arahide, turmeric, curmale, afine, radacina de astragalus, Centella asiatica.

E.6. Sirtuinele si epigenetica

Termenul de sirtuine provine din engleza – silent information regulator (SIRT) – adica regulator silentios de informatie. Sirtuinele sunt proteine dependente de NAD+ (combustibilul celulelor) si implicate in metabolismul celular. Pot regla multe functii celulare, inclusiv protejarea si repararea ADN, raspunsul inflamator, ciclul celular sau apoptoza (moartea celulelor). Mamiferele au 7 tipuri de sirtuine, de la SIRT1 la SIRT7.

Literatura de specialitate prezinta o interconexiune puternica intre expresia sirtuinelor si procesele de imbatranire. Sirtuinele ar putea fi utilizate pentru a produce agenti terapeutici capabili sa incetineasca imbatranirea.

Epigenetica este studiul schimbarilor din activitatea genelor care sunt provocate de mediul inconjurator. Aceste schimbari nu implica modificari ale codului genetic dar se transmit la cel putin o generatie viitoare. Aceste urme epigenetice sunt cele ce transmit genelor tale sa se inchida si sa se deschida, sa se exprime cu putere sau sa sopteasca. Prin aceste urme epigenetice factorii de mediu precum dieta, stresul si nutritia prenatala isi pot lasa amprenta asupra generatiilor viitoare.

Imbatranirea organismelor incepe dintr-o singura celula la nivel molecular. Acestea includ modificari legate de scurtarea telomerilor, senescenta celulelor si modificarile epigenetice. Aceste procese se acumuleaza pe intreaga durata a vietii. Semnalele epigenetice contribuie la boala umana, tumorigeneza si imbatranire. Modificarile epigenetice ale ADN implica modificari in activitatea genei, dar nu in secventa ADN. Aceste modificari care depind puternic de mediu, pot fi reversibile si pot fi transmisibile celulelor fiice. Epigenetica include metilarea ADN si modificarile proteinelor numite histone.

Sirtuinele pot fi activate de resveratrol si dieta restrictiva calorica despre care am discutat. Resveratrolul se gaseste in special in vinul rosu, semintele si coaja de struguri, fructele de padure, ciocolata neagra, arahide, soia, ceaiul Itadori. Pentru persoanele care nu consuma alcool, ceaiul Itadori poate fi un inlocuitor adecvat pentru vinul rosu.

E.7. Terapii bazate pe telomeri

Este dovedit ca odata cu inaintarea in varsta, telomerii se scurteaza, reducand capacitatea de diviziune a celulelor. Telomerii sunt secvente repetate de ADN ce protejeaza capetele cromozomilor liniari. S-a emis ipoteza ca procesul invers, de extinderea a lungimii telomerilor, poate creste capacitatea proliferativa a celulelor, ceea ce implica inversarea degenerarii tesuturilor la soareci. Adica, marirea lungimii telomerilor poate atenua rata de imbatranire. Acesta este cu siguranta conceptul principal al comercializarii de catre anumite companii a kiturilor de masurare a telomerilor. Se vizeaza estimarea varstei biologice a persoanelor si, intr-o oarecare masura, riscul dezvoltarii bolilor asociate cu scurtarea telomerilor, cum ar fi bolile cardiace coronariene si ciroza hepatica.

Companiile farmaceutice fac eforturi in dezvoltarea terapiilor pe baza de telomeraza. Un activator de telomeraza naturala este deja disponibil si, desi nu a reusit sa prelungeasca durata de viata, a produs remodelarea pozitiva imuna si efecte benefice asupra metabolismului, sanatatii cardiovasculare si oaselor. Cu toate acestea, dovezile conflictuale si realizarea faptului ca soarecii care supraexprima telomeraza nu traiesc mai mult, sunt motive pentru a lua o pauza in privinta unor astfel de terapii. Mai mult, exprimarea telomerazei a fost mult timp legata de promovarea cresterii tumorale si a proliferarii celulelor si, prin urmare, exista temerea justificata ca utilizarea activatorilor telomerazei pot creste riscul de dezvoltare a cancerului.

E.8. Microbiota intestinala

Modificarile legate de imbatranirea in compozitie, diversitate si caracteristicile functionale ale microbiotei intestinale sunt bine descrise in literatura moderna:

  • microbiota intestinala joaca un rol crucial in procesul de imbatranire al gazdei
  • interventiile de promovare a sanatatii sunt insotite de normalizarea microbiotei intestinale
  • interventia vizata de microbioterapie este o optiune promitatoare de tratament impotriva imbatranirii.

Interventiile dietetice si probiotice vizate de microbiologie au aratat ca afecteaza in mod favorabil sanatatea si imbatranirea gazdei, printr-o crestere a activitatii antioxidante, imbunatatirea homeostaziei imune, suprimarea inflamatiei cronice, reglarea depunerii si metabolismului grasimilor si prevenirea rezistentei la insulina. Recent, a fost demonstrata eficienta ridicata si siguranta utilizarii transplantului microbiotei fecale in prevenirea si tratamentul starilor patologice legate de varsta, incluzand ateroscleroza, diabetul de tip 2 si boala Parkinson.

A fost demonstrat ca microbiota intestinala este capabila sa influenteze riscul de patologii gastro-intestinale, cum ar fi cancerul colorectal, boala inflamatorie intestinala si sindromul intestinului iritabil, unele tulburari extra-intestinale, inclusiv cele care afecteaza ficatul si tractul respirator (astm bronsic, fibroza chistica).

In ultimii ani, s-au inregistrat progrese importante in intelegerea rolului microbiotei intestinale in sfera sanatatii umane, imbatranire si longevitate. Factorii care influenteaza pozitiv microbiota intestinala sunt:

  • restrictia calorica
  • probiotice
  • exercitii fizice
  • transplant de microbiota

Comunitatea bacteriana gastrointestinala, ce include genele acestor bacterii, a fost denumita microbiom. Ca urmare a rolului cheie jucat de microbiom in controlul metabolismului, rezistenta la infectie si inflamatie, imunitate, prevenirea cancerului, precum si in reglarea axei creier-intestin, acesta a fost denumit si al doilea creier.

E.8.1. Programarea microbiana

Exista constatari convingatoare ca expunerea la inceputul vietii la un mediu nefavorabil, poate “programa” riscul de sanatate si bolile de-a lungul vietii. Comunitatea microbiana intestinala asemanatoare adultului este stabilita in primii 3-5 ani de viata si ramane relativ stabila in restul vietii, dar poate fi modificata in functie de stilul de viata, dieta, infectiile bacteriene, interventiile antibiotice sau chirurgicale.

Colonizarea microbiana timpurie a intestinului poate influenta interactiunile gazda simptom-bacteriene ulterioare si poate afecta aparitia bolilor in viata ulterioara, cum ar fi tulburarile metabolice, inclusiv obezitatea si diabetul de tip 2, inflamatia intestinala cronica, bolile autoimune, alergia, sindromul intestinului iritabil, gastroenterita alergica si enterocolita necrotizanta. Acest proces este denumit “programare microbiana”.

E.8.2. Probiotice

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste probioticele ca “microorganisme vii care, atunci cand sunt administrate in cantitati adecvate, confera un beneficiu pentru sanatate gazdei”

Cele mai multe studii care au vizat microbiota si imbunatatirea starii de sanatate la populatiile varstnice au fost orientate catre efectele prebioticelor si probioticelor, in special catre cele care contin Bifidobacterium si Lactobacillus.

Probioticele s-au dovedit a fi capabile sa promoveze longevitatea. Aceste efecte pro-longevitate au fost insotite de stimularea semnalizarii raspunsului imun innascut, rezistenta imbunatatita la stresul oxidativ , scaderea acumularii de lipofuscina, modularea serotoninei, suprimarea proceselor inflamatorii cronice de grad scazut in colon.

E.8.3. Transplantul microbiotei fecale (FMT)

FMT sau bacterioterapia, un transfer al fecalelor de la un donator sanatos in tractul gastrointestinal al destinatarului pentru a trata o anumita boala sau o afectiune este o abordare mai radicala pentru restabilirea ecosistemului intestinal. Initial, bacterioterapia a fost dezvoltata ca o metoda eficienta de tratare a infectiei cu Clostridium difficile (CDI), care este o cauza majora a diareei nozocomiale. Mai recent, eficacitatea si siguranta sa fost demonstrata in prevenirea si tratamentul altor afectiuni, inclusiv a celor asociate in mod obisnuit cu imbatranirea (ex. ateroscleroza, sindromul metabolic, diabetul de tip 2, bolile neurodegenerative).

E.9. Terapii viitoare promitatoare

Exista diferite abordari care au dat rezultate promitatoare initiale in intarzierea imbatranirii.

E.9.1. Rapamicina

Utilizarea rapamicinei este o astfel de abordare. Este un imunosupresor, folosit in mod obisnuit pentru a preveni respingerea organelor dupa transplant.

E.9.2. Gena clotho

Actioneaza ca un hormon circulant si pare sa influenteze imbatranirea, deoarece mutatiile si inactivarea acestei gene au dus la imbatranirea accelerata la soareci. Dimpotriva, supraexpresia sa a extins durata de viata cu aproximativ 30%. In plus, resveratrolul a fost descris ca un inductor al expresiei clotho.

E.9.3. Suplimentarea NAD+

NAD+, combustibilul celulelor, a demonstrat de asemenea extinderea duratei de viata si salvarea fenotipurilor de la imbatranirea prematura a viermilor si soarecilor. Prin urmare, strategiile urmaresc acum conservarea celulara a NAD+,  ce poate avea beneficii pentru sanatate si anti-imbatranire a populatiilor umane.

E.9.4. Nanotehnologia

Poate ca este cea mai futurista terapie anti-imbatranire. Azi domeniul nanotehnologiei medicale ofera solutii, oportunitati si perspective care acum 10 ani tineau de domeniul SF. Influenta aparatelor minuscule pe care pacientii le inghit sau care le sunt introduse in circulatia sangvina ca mijloace de investigatii, monitorizare sau tratament sunt aplicate in aproape toate domeniile din medicina. Primii pasi in aceasta lume noua curajoasa au fost deja efectuati. Recent a fost conceput un sistem inteligent care pune bazele unor noi terapii impotriva imbatranirii. Aceste nanoparticule pot elibera selectiv medicamente in celulele umane imbatranite si au un potential enorm in tratamentul multor boli, printre care cancer si Alzheimer.

E.9.5. Inactivarea genelor imbatranirii

Secretul prelungirii vietii poate consta in inactivarea anumitor gene. Asa cred cercetatorii de la Buck Institute For Research On Ageing si Universitatea din Washington. Dupa un studiu de 10 ani, acestia au aratat ca mici modificari genetice pot face organismele sa traiasca cu mult mai mult. Pentru a determina care gene sunt responsabile de imbatranire, au fost examinate 4.698 tulpini de drojdie si au fost identificate 238 de gene. Cel mai bun rezultat a fost obtinut prin inactivarea unei gene numite LOS1 care a produs o prelungire a duratei de viata cu 60% a celulelor de drojdie. Gena LOS1 este legata de un comutator genetic principal, asociat cu restrictia calorica (postul intermitent).

Articol de dr. Tiberiu Mihaiu, Martie 2018
Surse:

 

  1. A synopsis on aging—Theories, mechanisms and future prospects. João Pinto da Costa, Rui Vitorino, Gustavo M. Silva, Christine Vogel, Armando C. Duarte and Teresa Rocha-Santos. Ageing Research Reviews, 2016-08-01, Volume 29, Pages 90-112, Copyright © 2016 Elsevier B.V.
  2. What is the effect of fasting on the lifespan of neurons? Dilraj S. Kalsi. Ageing Research Reviews, 2015-11-01, Volume 24, Pages 160-165, Copyright © 2015 Elsevier B.V.
  3. Jasper Most, Valeria Tosti, Leanne M. Redman and Luigi Fontana. Ageing Research Reviews, 2017-10-01, Volume 39, Pages 36-45, Copyright © 2016 Elsevier B.V.
  4. Sirtuins, epigenetics and longevity. Mateusz Wątroba, Ilona Dudek, Marta Skoda, Aleksandra Stangret, Przemysław Rzodkiewicz and Dariusz Szukiewicz. Ageing Research Reviews, 2017-11-01, Volume 40, Pages 11-19, Copyright © 2017 Elsevier B.V.
  5. A comprehensive analysis of replicative lifespan in 4,698 single-gene deletion strains uncovers conserved mechanisms of aging. Mark A. McCormick, Joe R. Delaney, Mitsuhiro Tsuchiya, Scott Tsuchiyama, […], Matt Kaeberlein, and Brian K. Kennedy. Cell Metab. 2015 Nov 3; 22(5): 895–906.
  6. Gut microbiota: A player in aging and a target for anti-aging intervention. Alexander M. Vaiserman, Alexander K. Koliada and Francesco Marotta. Ageing Research Reviews, 2017-05-01, Volume 35, Pages 36-45, Copyright © 2017 Elsevier B.V.

NICIUN COMENTARIU

Lasa un comentariu aici